Transfăgărășanul a devenit cunoscut drept cel mai bun drum pentru condus din lume după ce echipa Top Gear a filmat în România un episod plin de clișee, la sfârșitul căruia Jeremy Clarkson ne mulțumește și ne întreabă dacă poate să rămână aici pentru totdeauna.
Chiar dacă unii dintre noi am răspuns „da” la întrebarea lui Clarkson, el împreună cu echipa Top Gear tot au plecat înapoi de unde au venit. Firește, însă, drumul a rămas la locul lui pentru ca și alții să se bucure de el așa cum au făcut-o cei trei prezentatori.
Dacă nu ați fost pe Transfăgărășan înainte să fie difuzat episodul cu pricina, așa ca mine, probabil vă așteptați să fie liber ca pasărea cerului și că o să aveți ocazia să faceți derapaje controlate pe fiecare dintre acele de păr din zona Lacului Bâlea. Din păcate, nu e chiar atât de simplu.
Eu am plecat din București într-o sâmbătă pe la ora 7:30 și am ajuns la barajul Vidraru în jurul orei 10. Două ore mai târziu, eram la Bâlea Lac.
De îndată ce am ieșit de pe A1 și am făcut dreapta pe DN7C, drumul s-a schimbat complet. Probabil că autoritățile sunt extrem de mulțumite de treaba pe care au făcut-o, pentru că nu prea există gropi. În schimb, asfaltul a fost peticit atât de des încât, pe alocuri, nu mi-am dat seama care era stratul original.
Aproape tot Transfăgărășanul e așa. De la Bascov în județul Argeș și până la Cârțișoara în județul Sibiu. Există porțiuni pe care am putut să merg și cu 120, însă sunt prea scurte și prea periculoase pentru că nu știi niciodată unde o să apară următoarea groapă destul de mare încât să înghită o roată. Ce-i drept, odată ce am trecut din Argeș în Sibiu, dinții nu mi-au mai clănțănit atât de tare-n gură, însă e prea puțin ca să facă Transfăgărășanul „cel mai bun drum pentru condus din lume”.
Pe lângă starea foarte proastă a drumului, mai există un dezavantaj. Aglomerația. Când cei de la BBC au filmat aici, drumul a fost închis pe secțiuni și de aceea pare o oază de liniște în care să te dezlănțui cu mașina. Din păcate, nu e deloc așa. Mai ales la sfârșitul săptămânii, drumul e extrem de aglomerat. Sunt foarte mulți șoferi care nu merg mai repede de 30 km/h, foarte mulți bicicliști și foarte mulți pietoni care merg pe șosea pentru că nu există trotuar.
Cu toate acestea, eu cred că dacă vă programați călătoria pe Transfăgărășan dis de dimineață și în orice altă zi în afară de sâmbătă și duminică, o să aveți parte de o experiență foarte plăcută. Nu uitați că o parte a drumului este închisă, de obicei, între 1 octombrie și 30 iunie.
După ce am trecut de barajul Vidraru, am închis radioul, am deschis geamul și am început să mestec destul de des în benzină. Eu am avut parte de o zi însorită, fără pic de ploaie, așa că am atacat relaxat virajele strânse care au fost croite prin pădure. Chiar dacă mai întâlneam mașini pe drum, unele conduse de bunici, altele de băieți care au văzut prea multe filme din seria Fast & Furious, am avut parte de o senzație de pace, de liniște, care mi-a adus aminte de drumurile din pădurile Bucovinei pe care am învățat să conduc când eram un țânc.
Aproape de Bâlea Lac, lucrurile se schimbă complet. Munții Făgăraș domină peisajul, iar virajele sunt mult mai periculoase pentru că nu mai este nici un copac pe marginea drumului care ar putea opri o mașină să ajungă în râpă. Aici e cel mai aglomerat pentru că e cea mai frumoasă și cea mai înaltă parte a drumului, la 2042 de metri altitudine.
În timp ce coboram către comuna Cârțișoara, lucrurile au devenit plictisitoare și mi-am dat seama că urcarea către Bâlea Lac dinspre partea sibiană ar fi fost mult mai frumoasă decât urcarea dinspre Curtea de Argeș, pe care am făcut-o eu, însă am observat că și bicicliștii au aceeași părere.
Dacă aveți norocul să nu prindeți aglomerație și să fie vreme frumoasă, Transfăgărășanul e unul dintre cele mai bune drumuri pentru condus din lume. Însă nu cel mai bun. Nu pot fi de acord cu Clarkson pentru că eu, într-un Golf, am simțit peticele și gropile din asfalt până în măduva oaselor și îmi vine greu să cred că el a avut parte de mai mult confort într-un Aston Martin DBS Volante.
Traseu:
Note:
[wp-review]